Când în pragul rugăciunii
cu smerenie-am pășit,
o, de câte ori Isuse,
Te-am mințit!

Când cu-a mele buze negre
al Tău Nume L-am rostit,
o, de câte ori Isuse,
Te-am mințit!

Te mințeam în fața lumii
când mă închinam smerit,
căci cu mâna cealaltă
am lovit!

Te mințeam atunci când milă
arătam la cel lipsit...
Căci pe-ascuns cu răutate
l-am vorbit!

Te-am mințit atunci Isuse
mila Ta când o ceream,
căci pe altul fără milă
prigoneam.

O, de-atâtea ori în viață
când smerit să par voiam,
eram doar de ochii lumii...
Te mințeam!

Dar de-atâtea ori în viață
când în Fața Ta privesc,
am văzut că Tu știi bine
că mințesc...

- Astăzi lacrimile-amare
ce le vărs necontenit,
vor putea să spele oare
ce-am mințit?